Cum se face lobby-ul în România

Experţii spun că lobby-ul este o activitate multidisciplinară, motiv pentru care este şi greu să formezi specialişti. „70-80% din timpul alocat unei campanii este cercetare, muncă de birou. Se fac analize de drept comparat, se studiază actul normativ în sine, se fac studii de impact economic, bugetar, sociologic, social şi aşa mai departe. După aceea se caută argumente potrivite şi relevante. Toate astea înseamnă o muncă de cercetare aplicată şi riguroasă. Apoi urmează partea de analiză politică, şi anume stabilirea contextului în care vei acţiona. Dacă este oportun sau nu. De pildă, dacă ne dorim să scădem impozitul la 5%, s-ar putea să nu fie oportun pentru bugetul ţării.

Atât în societatea civilă, cât şi în mediul politic românesc, acţiunile de lobby sunt des asociate cu infracţiunile de trafic de influenţă şi mită. În ciuda prejudecăţilor românilor, câteva companii fac lobby oficial şi transparent. Specialiştii spun că o lege a lobby-ului trebuie să asigure transparenţa pentru a se „vedea“ corupţia.

Specialiştii în consultanţă spun că românii sunt speriaţi de cuvântul „lobby” pentru că nu este foarte clar definit, dar şi pentru că invocând astfel de activităţi s-au comis infracţiuni. În sensul mai larg, experţii arată că lobby înseamnă influenţarea deciziilor, a politicilor publice. Prin urmare, orice cetăţean ar putea face acest lucru, fără să fi absolvit cursuri de specialitate. Primele tentative de reglementare a acţiunilor de lobby au apărut în anul 2.000, dar după 10 ani încă este un termen neclar atât în mintea românului de rând, cât şi a factorilor de decizie.