Lobby în România vs Lobby în UE

Studiul de față, Lobby în România versus Lobby în UE, realizat de un grup mixt de cercetători, specialişti în afaceri europene, politologie, etică, economie şi ştiințe juridice şi coordonat de doamna profesor universitar Simina Tănăsescu, răspunde unei nevoi concrete, reale, regăsite la nivelul societății româneşti, de identificare a celor mai bune soluții privind reglementarea activității de lobby, prin studierea sistematică şi încadrarea normativă a activităților specifice lobby-ului şi grupurilor de interese care acționează în România.

Chiar dacă termenul de lobby este un concept destul de des utilizat în limbajul academic şi politic/instituțional, el nu are încă un conținut clar şi, mai ales, general acceptat. Pentru că, spun autorii, parafrazând afirmația lui Sartori, ideile greşite despre lobby fac ca lobby-ul să funcționeze greşit dar şi, pentru că, cel mai adesea, discuțiile despre lobby se poticnesc în anticamera conceptuală, studiul debutează cu o necesară secțiune consacrată terminologiei specifice. Ce este lobby, ce este advocacy, care sunt asemănările şi/sau deosebirile între cele două procese, sunt numai câteva din întrebările la care se caută şi oferă răspuns. Studiul arată că „în sens larg lobby-ul se referă la acțiunea de a influența decizia altora, indiferent dacă decizia vizată este una personală, a unui grup de indivizi ori a unei societăți comerciale sau de natură guvernamentală iar, în sens restrâns, avem de-a face cu acțiunea unor persoane sau grupuri de persoane, fiecare având interese variate și specifice, prin care se urmărește influențarea deciziilor luate la nivel politic”.